Înțelegerea și gestionarea Sindromului Impostorului

În societatea modernă, sindromul impostorului a devenit o problemă din ce în ce mai întâlnită în rândul persoanelor de toate vârstele, indiferent de statutul profesional. Sindromul impostorului, cunoscut și sub numele de fenomenul impostorului, este o stare psihologică în care persoanele tind să se îndoiască de realizările lor și au o frică constantă de a fi acuzați de "fraudă", bazată pe credințe neadevărate.

Sindromul impostorului este o experiență debusolantă care poate afecta încrederea și stima de sine, poate împiedica procesul dezvoltării și creșterii personale și profesionale, prezentând chiar și riscuri în ceea ce privește sănătatea mentală și emoțională. Deoarece, conform studiilor, sindromul impostorului afectează peste 70% din populația adultă, la un moment dat în viață, este important să știm cum să îl recunoaștem și cum să îl combatem. 

Cum a apărut sindromul impostorului?

Termenul a fost introdus pentru prima dată de către psihologii Pauline Clance și Suzanne Imes în 1978. În studiul lor inițial, ele au observat că multe femei de succes tindeau să creadă că nu meritau realizările lor academice și profesionale și că erau supraevaluate de cei din jurul lor. Cele două au descris cum acest sindrom este caracterizat de o incapacitate a adulților de a accepta realizările profesionale și personale proprii, dar și teama închipuită de a nu fi „demascațiˮ de cei din jur, care vor observa la un moment dat că meritele acestora nu sunt de fapt reale, pierzând astfel tot ce au acumulat. De asemenea, această problemă apare și din cauza percepției false despre sine, cum că toate realizările personale au fost obținute datorită norocului și nu datorită forțelor proprii.

Cauzele sindromului

Sindromul impostorului, un fenomen în care indivizii se simt frauduloși în ciuda realizărilor lor, prin propriile puteri, are multiple cauze și factori contribuitori. Înțelegerea acestor cauze poate ajuta la identificarea și gestionarea sindromului. Iată principalele cauze care pot contribui la dezvoltarea sindromului impostorului:

1. Părinții și educația

Este considerat că, de cele mai multe ori, sindromul impostorului apare în urma modului în care o persoană a crescut și în urma relației pe care  a avut-o cu părinții în copilărie. Persoanele care au provenit dintr-o familie în care părinții au tins să laude excesiv succesurile minore ale copilului, sau la polul opus, când aceștia subestimau total reușitele mărețe ale copilului, există un risc major al apariției sindromului. De asemenea, în cazul în care stilurile parentale erau axate pe control excesiv și o protecție exagerată față de copil, șansele dezvoltării sindromului cresc. Un alt factor poate fi compararea constantă cu frații, colegii sau prietenii poate induce o percepție de inadecvare. Copiii care sunt comparați frecvent cu alții pot ajunge să creadă că nu sunt suficient de buni.

2. Personalitatea

Există anumite trăsături de personalitate care sunt mai susceptibile pentru a dezvolta acest sindrom. Persoanele emotive și ușor de supărat, predispuse la anxietate și stres sunt primii pe lista riscului dezvoltării acestui sindrom. Același lucru este valabil și pentru persoanele care suferă de un perfecționism excesiv, toxic. Aceste persoane nu sunt niciodată mulțumite de ele însuși și tind să își minimizeze abilitățile. De asemenea, un alt factor care crește riscul dezvoltării sindromului este lipsa încrederii de sine. Acest aspect predispune o persoană la a nu își însușii propriile merite și la a crede că nu merită succesul de care are parte.

3. Schimbarea mediului

Unul dintre cele mai întâlnite cazuri este cel al studenților care reușesc să ajungă la universități de top și își părăsesc orașul sau satul natal, pentru a-și îndeplini visul. Intrarea într-un „nou rolˮ și schimbarea totală a mediului și a persoanelor din jurul tău, pot fi extrem de bulversante și pot duce chiar la dezvoltarea sindromului impostorului. Acesta pare să fie mai frecvent atunci când oamenii schimbă își schimbă total viața, fac anumite tranziții și încearcă lucruri noi. Presiunea de a reuși și lipsa experienței pot declanșa cu ușurință sindromul.

4. Anxietatea socială

O persoană care este anxioasă din punct de vedere social poate dezvolta cu ușurință sindromul prin crearea unei impresii a neaparținerii unui grup social, impresia că nu își găsește locul nicăieri și că nimeni nu o poate înțelege. 

5. Un mediu de muncă toxic

Un mediu de lucru exagerat de competitiv, lipsa recunoașterii meritelor și minimizarea performanțelor profesionale obținute pot duce la instalarea sindromului. Lucrul într-un mediu extrem de competitiv, unde performanțele sunt monitorizate și comparate constant, poate intensifica sentimentul de impostor. În organizațiile unde succesurile nu sunt recunoscute sau unde există o cultură a perfecționismului toxic, angajații pot simți că nu sunt niciodată suficient de buni.

6. Experiențe de eșec și dezamăgire

Experiențele de eșec din trecut pot lăsa cicatrici emoționale, alimentând frica de a greși și de expunere. Experiențele traumatice, cum ar fi abuzul emoțional sau respingerea, pot conduce la sentimente persistente de inadecvare și nesiguranță.

Semne ale sindromului impostorului

1. Lipsa încrederii de sine

Acest simptom se manifestă adesea prin îndoieli cu privire la abilitățile, cunoștințele și priceperea propriei persoane. Chiar și în fața dovezilor evidente de succes, persoanele afectate se întreabă constant dacă sunt suficient de bune. Acestea tind mereu să atribuie succesele unor factori externi, precum norocul, și nu abilităților sau muncii depuse.

2. Frica de a fi „demascatˮ

Persoanele cu sindromul impostorului obișnuiesc să trăiască cu frica inconștientă că vor fi descoperiți, că cineva își va da seama într-o zi că ele de fapt nu merită tot ceea ce au și ca sunt impostorii propriei vieți. Această frică este nefondată și absurdă, fiind un stres inconștient uriaș.

3. Subestimarea propriilor realizări

Această trăsătură se caracterizează de obicei prin negarea tacită a oricăror laude sau complimente aduse muncii sau personalității unei persoane care suferă de sindromul impostorului. De asemenea, ele tind să se compare constant cu colegii sau alte persoane din jurul lor și simt că nu se ridică la nivelul acestora, în ciuda realizărilor evidente.

4. Sentimentul de inadecvare

Persoanele care suferă de sindromul impostorului au adesea sentimente cum că nu sunt suficient de bune sau competente, chiar și în domenii în care au demonstrat succes repetat. Aceste persoane deprind de asemenea și anumite dificultăți în a lua decizii, fiind constant nesigure dacă alegerile lor sunt corecte.

5. Procrastinare

Aceste persoane amână sarcinile și evită orice fel de provocare. Procrastinează începerea sau finalizarea sarcinilor din teama de a nu fi destul de buni și evită asumarea de noi provocări sau responsabilități, temându-se că nu vor fi capabili să le facă față.

6. Nevoia de validare externă

 Persoanele care suferă de sindromul impostorului au o nevoie constantă de validare și aprobare din partea celor din jur. Acest lucru le oferă o falsă impresie a creșterii încrederii și stimei de sine. În plus, ele se bazează pe opiniile altora pentru a-și evalua propriile abilități și realizări personale și profesionale.

Încrederea de sine și sindromul impostorului

Lipsa încrederii de sine și dezvoltarea sindromului impostorului sunt două aspecte care se influențează reciproc unul pe celălalt. Sindromul impostorului afectează profund stima de sine, încrederea de sine și bunăstarea emoțională a indivizilor. Recunoașterea acestui prim semn este un pas important în gestionarea și depășirea acestui sindrom, permițând astfel indivizilor să-și valorizeze la nivelul la care trebuie propriile realizări și să-și îmbunătățească încrederea în sine. Este important de reținut că gândirea negativă despre propria persoană, prin minimizarea succeselor, gânduri constante precum „Nu potˮ și „Nu sunt suficient de bun pentru astaˮ, sunt extrem de toxice pentru bunăstarea propriei persoane. 

De ce femeile suferă mai des de acest sindrom?

Femeile sunt adesea mai predispuse sindromului dintr-o serie de factori sociali și psihologici complecși. Statistic vorbind, se pare că femeile de succes, cu o carieră înfloritoare, sunt de cele mai multe ori afectate de acest sindrom. 

1. Stereotipurile de gen

Femeile sunt adesea crescute cu anumite expectative diferite față de bărbați. În cadrul familiei, femeile sunt crescute să fie modeste și să stea la locul lor. De multe ori, acest aspect poate încuraja lipsa încrederii de sine și sindromul impostorului. De asemenea, stereotipurile din societate pot insinua de multe ori faptul că femeile nu sunt la fel de pregătite și de competente pentru anumite domenii profesionale, aspect care poate alimenta acest sentiment al impostorului.

2. Perfecționismul toxic

Multe femei sunt învățate să fie perfecționiste și să-și stabilească standarde foarte înalte, ceea ce poate intensifica sentimentul de impostură atunci când nu reușesc să atingă aceste standarde imposibile. De asemenea, femeile pot fi mai predispuse să fie autocritice și să se îndoiască de propriile abilități și realizări.

3. Prea multe responsabilități

Femeile adesea trebuie să jongleze cu multiple roluri, cum ar fi cele de mame și soții, profesionale dar și casnice, ceea ce poate adăuga presiune și poate duce la sentimente de inadecvare în unul sau mai multe dintre aceste roluri. Presiunile de a îndeplini așteptările tradiționale de gen pot duce la un sentiment de suprasolicitare și la convingerea că nu sunt suficient de bune în niciunul dintre rolurile lor.

4. Discriminarea de gen

Femeile se confruntă adesea cu discriminare la locul de muncă, inclusiv cu bariere de avansare profesională și diferențe de salarizare, ceea ce poate contribui la sentimentul că nu sunt apreciate sau că nu aparțin mediului respectiv. În multe domenii profesionale, femeile sunt subreprezentate în poziții de conducere, ceea ce poate duce la sentimentul că succesul lor este neobișnuit și nemeritat.

Impactul asupra vieții personale și profesionale

1. Suprasolicitare și burnout

Persoanele care suferă de acest sindrom tind să se suprasolicite până ajung la burnout. Aceștia încearcă să compenseze sentimentul de inadecvare cu munca excesivă, încercând să dovedească succesul lor. Suprasolicitarea poate duce la neglijarea vieții personale și a sănătății, afectând echilibrul general între viața profesională și cea personală.

2. Performanță redusă

Persoanele afectate de sindromul impostorului sunt adesea prinse în capcana autocriticii excesive. Acestea își critică sever propria persoană, acest aspect ducând la o scădere a productivității și a performanței, deoarece indivizii se concentrează mai mult pe greșeli decât pe realizări.

3. Probleme în relații

Sentimentele de impostură pot duce la dificultăți în stabilirea și menținerea relațiilor personale, din cauza neîncrederii în propria valoare. Frica de a fi descoperit ca fraudă le poate face să evite intimitatea emoțională, afectând relațiile de prietenie și de familie.

Impactul asupra sănătății

1. Anxietate, stres, depresie

Persoanele care suferă de sindromul impostorului experimentează adesea anxietate constantă legată de performanțele lor și de teama de a fi descoperite. De asemenea, teama de eșec și de a nu fi suficient de buni poate conduce la niveluri ridicate de stres cronic, afectând capacitatea de a face față provocărilor zilnice și poate duce chiar și la depresie.

2. Probleme cu somnul

Stresul și anxietatea legate de sindromul impostorului pot duce la dificultăți de a adormi sau de menținere a somnului, contribuind la insomnie. Chiar și atunci când dorm, persoanele afectate pot avea un somn neodihnitor, din cauza gândurilor anxioase și a neliniștii.

3. Tulburări alimentare

Stresul și anxietatea pot duce la mâncatul emoțional, ceea ce poate cauza probleme legate de greutate și alimentație nesănătoasă. Pe de altă parte, unele persoane pot experimenta o scădere a apetitului din cauza stresului, ceea ce poate duce la pierdere în greutate și malnutriție.

Cum putem combate sindromul?

1. Conștientizarea sindromului

Începe prin a deveni conștient de momentele în care experimentezi gânduri negative despre propriile abilități. Recunoaște aceste gânduri ca simptome ale sindromului impostorului. Poți chiar să păstrezi un jurnal în care să notezi realizările și succesele tale de până acum, fie ele mari sau mici. Acest lucru poate ajuta la conștientizarea valorii propriilor realizări.

2. Înlocuirea gândirii negative

Încearcă să lucrezi cu tine însuți pentru a identifica și schimba acest gânduri negative toxice despre propria persoană. Înlocuiește gândurile negative cu afirmații pozitive și realiste. De exemplu, în loc să spui „Am avut doar noroc”, spune „Am muncit din greu și am reușit să fac acest lucru”. De asemenea, atunci când cineva îți aduce o laudă sau te felicită, crede pe cuvânt acea persoană și bucură-te de reușită.

3. Dezvoltarea încrederii de sine

Învață să accepți cu plăcere și să apreciezi complimentele fără a le subestima. Recunoaște valoarea feedback-ului pozitiv primit de la ceilalți și simte-te bine când îl primești. De asemenea nu uita să sărbătorești fiecare succes, indiferent de mărimea sa. Acest lucru ajută la construirea unei imagini de sine pozitive și la consolidarea încrederii în propriile abilități.

4. Stabilirea obiectivelor realiste

Încearcă să împarți sarcinile mari în pași mai mici și mai gestionabili. Acest lucru face ca obiectivele să pară mai realizabile și reduce stresul și anxietatea. Pentru a fi mai eficient poți încerca metoda obiectivelor SMART. Stabilește obiective care sunt specifice, măsurabile, realizabile, relevante și limitate în timp. Acest lucru te va ajută să te menții concentrat și să eviți perfecționismul toxic.

5. Gestionarea perfecționismului toxic

Acceptă că greșelile fac parte din procesul de învățare și dezvoltare. În loc să te concentrezi doar pe greșeli, învață din ele și continuă să progresezi. De asemenea, stabilește limite clare între viața personală și cea profesională și asigură-te că îți acorzi destul timp pentru odihnă și relaxare.